14 decembrie 2024. Aceste versuri s-au născut în urma unei rugăciuni, în timpul căreia Dumnezeu mi-a oferit un gând atât de minunat... Și anume că El ne interzice păcatul din dragoste. E o afirmație atât de simplă...dar apoi mi-am dat seama că e și atât de profundă... Parcă debordam de bucurie, meditând la aceste cuvinte, și am rămas chiar și acum, scriind această descriere, cu zâmbetul pe față. Parcă mai real decât oricând, am înțeles că Dumnezeu nu ne-a "interzis să păcătuim" și nu ne-a fixat limite legiferate prin Scriptură doar pentru a ne testa dragostea față de El prin nivelul de supunere față de "Regulile Lui", ci în primul rând, din dragoste. Pentru că păcatul ne rănește și pe noi. "Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea." (Proverbe 8:36) Îmi aduc aminte că, în cadrul unor dezbateri de apologetică, erau voci ce susțineau nedreptatea veșniciei iadului, invocând că nu este corect ca pentru un păcat, considerat mic sau mare, omul să plătească veșnic. Aparent, aveau dreptate. Dar dacă am căuta profund semnificația păcatului, care, pe lângă "Ratarea țintei" (grecescul "Hamartia") este o sfidare a autorității unui Dumnezeu infinit și demn de ascultare prin desăvârșirea Caracterului Său, păcatul, în înțelegerea noastră, ar căpăta alte valențe. "Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta." (Psalmul 51:4) regreta împăratul David în psalmul pocăinței. Conștientizarea sa era atât de izbitoare și de amarnică, încât acest fapt, al ofensei față de Caracterul Sfânt al Lui Dumnezeu, devenea parcă unica realitate legată de păcat, obsedantă și generatoare de suferință, în așteptarea împlinirii Justiției Divine. În contrast cu această consecință, este fericirea veșnică, inevitabilul alinierii noastre în mod deplin cu Voia Lui Dumnezeu - "O, de ar rămâne ei cu aceeași inimă ca să se teamă de Mine și să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiți pe vecie, ei și copiii lor!" (Deuteronom 5:29). El ne dorește fericirea mai mult decât noi înșine ne-o dorim, iar binele absolut este Scopul Lui suprem pentru noi. Astfel, El ne-a interzis păcatul - din dragoste fără sfârșit.